Pro NOI

7

July 24, 2015 by daniela maria marin

Am păşit pentru prima oară pe pământul moldovean! Am trecut graniţa de la Sculeni mergând înspre Ungheni. Am cotit la dreapta şi ne-a întâmpinat o imagine foarte frumoasă:

IMG_20150720_152213

Un “Bine-aţi venit!” foarte frumos! Poate chiar un simbol al naţiunii române.

In Ungheni am trăit mai multe experienţe. Am intrat într-un supermarket şi-am vorbit, firesc, limba română. Tânărul angajat, aşa la vreo 25 de ani să fi avut, s-a scuzat. Nu ştia să-mi explice în limba română. A chemat o colegă să-l ajute. Nici aceasta nu se descurca prea bine. Vorbeau între ei în limba rusă. A venit o a treia tânără angajată şi aceasta se descurca puţin mai bine cu româna. Le-aş fi vorbit în engleză, dar, deşi cumpăram bomboane Bucuria, bucuria mea de-a fi ajuns acolo s-a transformat brusc in iritare. Am ieşit repede din magazin şi-am băut apă. Căldura mare o fi fost de vină pentru starea mea.

Am privit oamenii destul de sobri, ca să nu zic apăsaţi, poate şi ei, de căldură. Fiecare cu treaba lui prin orăşelul acesta de graniţă. Vânzătorii din micile magazine stăteau afară, căci înăuntru era prea cald. Îmi căutam o pereche de pantofi. Mi se stricaseră cei pe care îi aveam. Nu-mi ajungeau banii pe care-i schimbasem şi aproape ii cheltuisem pe bomboane şi apă, aşa că m-am dus vizavi, la o bancă, să schimb leii româneşti în lei moldoveneşti. 4,5 lei moldoveneşti la 1 leu românesc. Acolo, lângă bancă, m-am bucurat să văd această firmă:

IMG_20150720_121820 Oriunde văd cuvântul acesta, NOI, mă bucur tare mult. Că magazinul cu acest nume era şi librarie… deja a fost o bucurie şi mai mare. Curios insă, că nu prea-mi ieşea cu manifestarea bucuriei. Parcă nu mi se destindea faţa, parcă zâmbetul n-avea loc.

Nimeni din grup nu a făcut vreo fotografie în Ungheni, cu excepţia mea, aceasta fiind singura fotografie, deşi, până atunci, cu toţii ne umpleam memoriile telefoanelor sau ale aparatelor de fotografiat cu amintiri din locurile pe unde mergeam. De ce n-a simţit nimeni nevoia să fotografieze, habar n-am. Poate că eram, pur şi simplu, doborâţi de căldură, cu minţile ameţite, incapabili să gândim prea mult.

M-am întors la magazinul de pantofi  şi am avut surpriza neplăcută s-aud că patronul, care venise să-mi aducă pantofii potriviţi numărului meu, mărise preţul pentru una dintre perechile din care urma să aleg. Poate pentru că eram români şi el vorbea mai prost româneşte? Nu ştiu.

Stăteam cu gândul traseului de-a doua zi şi mi-am amintit că citisem undeva că locuitorii de etnie maghiară din România au dreptul şi au primit deja şi cetăţenie maghiară şi paşaport maghiar. Sunt mulţi secui cu dublă cetăţenie care trăiesc liniştit şi-şi văd de treabă încă în ţara în care s-au născut, adică România. De ce nu s-ar acorda şi locuitorilor din Republica Moldova cetăţenie română şi paşaport românesc, celor care şi-o doresc, bineînţeles! De ce s-ar căuta atâta nod în papură şi de ce-ar stârni din nou reacţii de tip naţionalist şi pătimaş? De ce să provocăm dueluri când nici măcar nu ştim a mânui săbiile? Până la urmă, de ce să scormonim după războaie în haosul acesta plin de pulbere oricum? E simplu să stârneşti frecvenţele pătimaşe, războinice, naţionaliste, extremiste. E tare greu, ba  chiar o artă să stârneşti compasiunea şi pacea în oameni, în fiecare şi între ei. Respectul şi iubirea pentru semeni, indiferent de culoarea pielii, de credinţe, de tradiţii şi obiceiuri, n-ar trebui să aparţină niciunei religii sau filosofii, ar trebui doar căutat în străfundurile inimii umane, ar trebui să revenim la autenticul NORMAL.

Oricum, după prima experienţă din magazinul cu de toate, n-am mai întâlnit această situaţie, slavă Domnului, că nu ştiu dacă aş fi zăbovit atâtea ore. Au fost de-ajuns cei doi tineri. Şi zău, dacă ei trăiesc la 20 de minute de România, şi s-au născut, foarte probabil, după 1989, dar le place mai mult limba rusă, de ce să-i oblige cineva să-nveţe româna? Dar, poate-or fi venit din Ucraina să muncească în Ungheni, vor fi venit din partea aceea a Ucrainei care n-a fost românească în trecut… mai ştii? Pacifistul meu copil aşa a gândit când i-am povestit întâmplarea şi chiar mi-a atras atenţia că la varianta asta nu mă gândisem. Corect. Adevărat. Acum când liberă e calea să ne muncim existenţa oriunde ne dorim, de ce n-ar fi posibil? Atâta doar, ca să muncim, de cele mai multe ori avem nevoie să învăţăm şi limba locului în care trăim.

Pământul e al Pământului, al planetei, al acestei fiinţe atât de iubitoare şi îngăduitoare cu noi. Până nu s-o supăra de tot, până n-o ajunge şi ea la capătul puterilor, şi-atunci ne va arăta ce chiriaşi nerecunoscători şi cruzi am fost.

Ar trebui să avem paşaport de “pământeni”. Şi poate vom avea-n curând. Atunci nu ştiu cu numele ţărilor, regimurilor, politicilor cum va fi.  Va fi sau va nu fi!

7 thoughts on “Pro NOI

  1. Reblogged this on daniela maria marin and commented:

    O alta experienta din expeditie!

    Like

  2. https://youthbankungheni.wordpress.com/ – ca o mica idee despre activitatile ce se desfasoara in Ungheni. Si… orasul nostru e un oras frumos cu oameni ospitalieri.

    Like

    • Orasul este frumos, nici n-am spus ca n-ar fi. Noi doar ne-am plimbat cu masina putin, oprindu-ne in ceea ce cred ca este centrul orasului. Am intilnit si oameni amabili, bineinteles. Daca v-ati simtit intristata de articolul meu, imi cer scuze. Nu intentionam sa fie o critica la adresa orasului. Am povestit exact ceea ce am simtit si trait in cele citeva ore petrecute acolo. Nimic altceva. Acesta a fost adevarul experientei mele.

      Like

      • Nu cred ca m-am intristat foarte mult. Poate undeva in sufletul m-am simtit nedreptatita de remarca ca vanzatorii din rmartket nu cunosc romana. Din cate cunosc in orasul Ungheni traiesc mai multi vorbitori de romana decat de rusa. Acum ma gandesc ca s-au fasticit cand au auzit felul vostru de a vorbi.🙂 Apropo, ador accentul romanilor.

        Like

  3. Sorry pentru greseala din cuvantul “market”

    Like

    • Puteti verifica acest lucru. Magazinul nu este pe bulevard, ci in spate, cred ca pe coltul aleii este un magazin de pantofi.🙂 Cit despre accent… n-am avut probleme in magazinul de electronice din acelasi perimetru sau in alte magazine, iar la restaurantul la care am mincat, ne-am simtit chiar foarte bine… Stiti, sunt atitia oameni care urasc Bucurestiul, cu toate ca locuiesc aici, dar au venit din alte zone ale tarii. Nu m-am simtit niciodata nedreptatita de vorbele atit de urite si dure pe care le-am auzit spuse de nenumarate ori despre orasul acesta. Daca mi-a stat in putere, le-am aratat oamenilor Bucurestiul asa cum il vad eu, lasindu-le, bineinteles, libertatea sa-si schimbe sau nu parerea. Nu pentru ca ar fi orasul natal, ci pentru ca nu putem observa aceleasi lucruri, nu vedem cu aceeasi pereche de ochi. Nu avem cum. Dar cred ca daca mai cititi o data articolul meu, veti remarca accentul pus pe caldura mare, chiar coplesitoare care ne supunea pe toti, moldoveni si romani, cu accent sau fara🙂 Smile! Life is beautiful this way! Chiar ma minunez cum de ati ajuns sa cititi dvs acest articol, pe acest blog. Inseamna ca circula tare bine informatia, iar eu habar n-am cit de citite sunt articolele mele… Hm! Nu mi-a aratat wordpressul prea des Republica Moldova. Cel putin nu pe acest blog! O fi de bine. Cu drag si sinceritate va doresc sa va bucurati si-nseninati, sa faceti fapte bune pentru comunitatea dvs in continuare. Si, daca va fi sa revin in Ungheni, sper sa va intilnesc si sa doriti sa-mi aratati dvs orasul!🙂

      Like

      • Cu placere va arat orasul si poate chiar sa va fac cunostinta cu oameni frumosi la suflet. Cat despre afirmatia ca m-am simtit nedreptatita de remarca ca vanzatorii din market nu cunosc romana am auzit-o de la prea multi romani care ne viziteaza orasul. Trebuie si voi un picut sa depasiti stereotipul precum ca, noi, moldovenii suntem rusi. Noi am fost rusificati, insa nu suntem rusi. Am gasit blogul dupa explorarea tag-urilor🙂 Si e interesant.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Introduceti adresa de email pentru a va abona la gandurile noastre :)

Recent Posts: daniela maria marin

Pentru Gyuri – 1

Mi-am zis că trebuie să aştept cele 40 de zile în care sufletul eliberat din corp încă mai are lucruri de rezolvat. Pentru el, pentru sufletul lui, s-aştept. Şi poate şi să-mi găsesc o stare mai… de mijloc. Până acum m-am perindat prin multe stări, dar cel mai greu este să fii între apatie şi […]

Acum un an sau 10 zile înainte de 23 septembrie

Mai sunt 10 zile până când 4×4 personaje se va juca din nou! Ne este dor de acest spectacol şi nu doar nouă, membrilor echipei acestui spectacol. Îmi displace şi mi-a displăcut întotdeauna limbajul de lemn, acele stereotipuri pe care le asimilăm din mediul înconjurător deoarece credem că aşa ne vine mai uşor să ne […]

Taximetristul

-Ah, uite-aici un taxi! E ok dacă te las aici? – Da, sigur, mulţumesc! Te pup! – Şi eu te pup! Îmi pare rău că nu te pot duce până acasă, dar… – Te rog, nu ai de ce să-ţi pară rău. E ok. Pa! Schimbul de locuri dintr-o maşină în alta îi păru chiar […]

Teatrul Spiritual: Teatrul Spiritual

E Gyuri cu Inima de aur

E Gyuri cu Inima de aur

<<Desenul a fost facut de Mara sa ne bucuram ca Gyuri n-a murit-cam asta e traducerea. “E Gyuri cu Inima de aur sa-si lumineze drumul spre Pamant sa-si reia toata viata sa traiasca tot cu Inima de aur!”-asta mi-a spus Mara sa scriu.>>

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

Începem, încheiem, iar începem… sau pur şi simplu continuăm! Continuăm să prezentăm spectacole şi în această stagiune. Primul, în 23 septembrie, ora 20:15, la Teatrul de Artă Bucureşti – 4×4 personaje. Din octombrie veţi putea revedea şi Mes, Revelion cu Dumnezeu,  Repetiţie în Casa Inimii şi, sperăm că şi Eternul Spectator. Pentru noiembrie avem o […]

Revelion cu Dumnezeu

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba asta rămâne să descopere spectatorul, fiecare după cum este dispus sau predispus.

Blogul lui Ioan Gyuri Pascu: blogul lui gyuri

Toamna şi teatrul

Ar trebui să se ivească de undeva şi entuziasmul toamnei. Aşa molcomă şi cu tendinţe depresive cum e, uşor prea plină de ea însăşi şi de roadele ei, toamna este clar un personaj feminin. O divă cu … Source: Toamna şi teatrul

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba a… Source: Revelion cu Dumnezeu

Mes la repetiţia din 10 iunie

“Mes” se repetă.  Câteva fotografii de la repetiţia din 10 iunie. Am stabilit şi avanpremiera: Joi, 30 iunie, 2016. Tot la Teatrul de Artă. Ora 20:30. Fotografii de Mihaela Tolan   Madalina Ig… Source: Mes la repetiţia din 10 iunie

Daria Ganescu: DARdeDARia

NumeroAtelier – Bunăstarea familială și socială. Exprimarea de sine

Bunăstarea nu se masoară numai în bani sau alte posesiuni materiale, ci și în calitatea relațiilor noastre. Modul în care relaționăm cu cei de lângă noi și cu lumea, în general, ne aduce bunăstare sau dimpotrivă. Întreaga noastră existență este compusă, de fapt, din relații. Relația cu noi înșine, relația cu membrii familiei, cu partenerii […]

( No Title )

NumeroAtelier – Voința și Autonomia financiară

Ne dorim, visăm și chiar ne străduim să ne oferim nouă și familiei noastre un nivel de trai civilizat. Uneori, însă, ceva stă intre planul nostru și rezultatul dorit. Pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg Încercăm să învățăm de la alții cum să ne planificăm viața, cum să ne […]

%d bloggers like this: