Pregatiri pentru Eternul Spectator – NOI in secolul XXI – Volumul 2

2

November 27, 2014 by daniela maria marin

A trecut mai mult de un an de când am adus pe lume colecţia NOI ȋn secolul XXI! Au trecut doi ani. La ȋnceput de decembrie 2012 s-a ȋntâmplat un spectacol emoţionant ȋn care doi dintre cei trei autori ai primului volum au impresionat publicul alături de actorul Zoltan Butuc şi de Ioan Gyuri Pascu. Aş fi putut să scriu “actor” şi ȋnaintea numelui Ioan Gyuri Pascu, dar n-ar fi fost suficient. Poate că divaghez puţin, dar am fost ȋn seara aceasta la un recital Ioan Gyuri Pascu & The Greys ce s-a petrecut la Teatrelli – o sală foarte frumoasă, un concept interesant – şi poate de aceea am alunecat puţin de la subiectul principal. Dar nu pot să nu mă bucur atunci când văd şi simt că ceea ce poate dărui Gyuri ȋncepe, ȋn sfârşit, să fie remarcat, trăit, ȋmpărtăşit. Fiecare recital al lui este un medicament pentru câte cineva. De fiecare dată, cel puţin o persoană simte şi recunoaşte acest fapt.

Vi se pare că am divagat?… Ce să-i faci, aşa curg gândurile, de fapt. Chiar dacă, ȋn scris, coerenţa şi concizia ar trebui să fie legi. Atunci, am citi doar manuale…. Totuşi, să revin!

Spuneam că atunci, acum doi ani, am avut bucuria de a gândi un spectacol pentru lansarea acelei cărţi, un spectacol ce s-a realizat cu o singură repetiţie, un spectacol ȋn care s-a cântat la pian (Iarina Pascu), la chitară (Ioan Gyuri Pascu), la saxofon (Iarina Pascu), s-au cântat trei piese de canto clasic (Mândra Florescu), s-au citit fragmente din carte (Iarina Pascu şi Zoltan Butuc) şi toate acestea au alcătuit un spectacol coerent, că tot venise vorba despre coerenţă, dar mai ales un spectacol foarte emoţionant pentru toţi cei prezenţi. Poate pentru că textele ȋn sine erau suficient de tulburătoare, poate pentru că simplitatea şi firescul au lăsat libertate de simţire, neimpunând emoţiile, poate pentru că am crezut şi eu, şi Gyuri şi Iarina şi Zoltan şi Mândra ȋn tot ceea ce am desfăşurat acolo: gândurile scrise ale unor adolescenţi despre prezentul din viaţa lor.

Atunci m-am bucurat şi ca mamă, că doar ştiţi cum sunt mamele când ȋşi văd pruncii “pe scenă”.  Chiar dacă am avut de ȋnghiţit multe refuzuri de la Iarina, chiar dacă am trecut prin multe momente ȋn care ȋmi spuneam, “taci şi ȋnghite, că probabil şi tu ai făcut la fel!”. Atâta doar că eu n-am avut parte nici de susţinere şi nicidecum de condiţiile sau de contextul ei. Şi ȋntotdeauna, chiar şi atunci când nu mă lega o astfel de relaţie, dar remarcam valoarea şi potenţialul ȋntr-un tânăr (mai ales ȋn tineri), am ȋncercat să ajut, să sprijin ȋn orice fel. Poate că nu e simplu să poţi intui valoarea artistică ascunsă  ȋn miezul oamenilor, mai ales atunci când aceştia se neagă pe ei ȋnşişi. Nu e simplu nici să-i sprijini, ȋn orice fel s-ar manifesta acest ajutor. Dar este atât de frumos! De-aceea n-am ȋnţeles niciodată invidia. Nici cum este ea posibilă, nici de ce. Aşa cum n-am ȋnţeles multe alte lucruri pe care le-am considerat anormale, ȋn timp ce alcătuiau normalul pentru majoritatea celorlalţi semeni. Se schimbă, ȋnsă, vremurile. Şi mă bucur din ce ȋn ce mai mult să observ că din ce ȋn ce mai mulţi consideră anormale invidia, minciuna, ura, răutatea, lipsa bunului simţ, demagogia şi ipocrizia.

Acum, ȋn acest prezent atât de diferit,  mă pregătesc să aduc ȋn lume volumul doi al acestei colecţii, ultima premieră a Editurii Cartea Daath pentru anul 2014. Şi iar sunt emoţionată. Şi iar pregătesc un spectacol. De data aceasta un spectacol mult mai greu. Dramatizarea textelor selectate din acest al doilea volum este minimă, adică aproape că nu am făcut modificări. Ȋnsă nu e deloc uşor pentru interpreţii acestui text. De data aceasta nu mai lucrez cu două adolescente şi doi actori, ci doar cu actori (absolvenţi, ȋn curs de absolvire sau niciodată absolvenţi ai facultăţii de actorie, dar recunoscuţi astfel de public). Nu, n-am să vă spun acum distribuţia. Am să vă spun doar scena pe care se va juca, scena Teatrului de Artă Bucureşti (str. Sf. Ştefan nr. 21) şi data: 17 decembrie, ora 20:00 trecute fix! Şi vă mai spun că se va numi “Eternul Spectator”.

Am să vă ofer acum doar câteva pasaje din carte, nu neapărat şi din spectacol. Iată-le:

Din Caietul Dariei

Opriţi-vă din goană, daţi-vă puţin timp să vă conştientizaţi, să vă recunoaşteţi! Secolul vitezei s-a-ncheiat! Am intrat în secolul XXI. Din punct de vedere al Universului, omenirea e majoră!

Până acum a mai fost cum a mai fost. Am copilărit adolescentin. De acum trebuie să ne asumăm responsabilitatea libertăţii, responsabilitatea creatorului.

Important este să nu uităm nici o secundă că atitudinea noastră, acţiunile noastre, Îl definesc pe Dumnezeu, aşa cum Îl vedem noi, sunt declaraţia noastră despre ce credem despre Dumnzeu. Cu fiecare emoţie, gând sau faptă, Îl manifestăm.

Mă-ntreb doar dacă nu cumva ne-am obişnuit să complicăm lucrurile de dragul “inteligenţei”.

Suntem atât de inteligenţi, încât am împărţit până şi inteligenţa în mai multe feluri: emoţională, tehnică, financiară ş.a.m.d.

Adică cum? Unul e inteligent cu capul, altul e inteligent cu inima? Mie cam aşa îmi sună.

Voi tot aşezaţi emoţiile în creier. Eu simt şi gândurile în piept, printre coaste…

Suntem atât de inteligenţi, încât am uitat să lăsăm inteligenţa la uşă, când ne vedem cu cei dragi. Suntem atât de inteligenţi, încât nu ne mai putem bucura de nimic dacă nu e complex şi sofisticat. Nu ne putem bucura pentru că suntem prea ocupaţi cu analiza.

Suntem atât de inteligenţi, încât nu suntem deştepţi. Adică deşteptaţi. Uităm că inteligenţa e bună dacă ne deşteaptă, ne trezeşte.

Dacă ne trezeşte ca oameni, dacă trezeşte în noi frumuseţea, bunătatea, compasiunea şi dăruirea.

Inteligenţa, cunoaşterea şi toate acele atribute folosite pentru a caracteriza o persoană, sunt fum în vânt, dacă nu trezesc şi nu îmbogăţesc inima omului şi a celor din jur, dacă nu îl fac bun pentru el şi pentru alţii.

În goana după cunoaştere şi inteligenţă, am uitat să ne oprim şi să iubim bobocul florii, zâmbetul copilului şi mângâierea bătrânilor. Am uitat că marile minţi ale acestei lumi au căutat, de fapt esenţa şi în ea au găsit iubirea.

Daria Gănescu

Din Caietul Danielei

A fi onest şi autentic este un lux. Luxul celor “speciali”, al eroilor nebuni ce îşi permit chiar să fie “autişti”. By the way, adică, dacă tot veni vorba. Cuvântul provine din grecescul “autos” care înseamnă “sine-sieşi”. Un fel de înfăşurare în jurul sinelui, fără de grija restului lumii, nu ignorând-o neapărat pe ea, lumea. Ci, mai degrabă, dovedind importanţa individualităţii în existenţa socialului. Accentul nu este pe “eu şi restul lumii”, ci pe “eu sunt! Dar voi?…”

Să treci prin orice experienţă fără să vrei s-o schimbi, e foarte greu. Dar aceasta este totala acceptare. Nu să ȋngenunchezi în faţa ei, ci s-o trăieşti, să mergi prin ea. În loc să ne opunem sufletului şi bucuriei sale de a iubi, să-i dăm voie să-şi ducă experienţele până la capăt. Gândirea noastră să-l lase să fie.

Când omul face pace în sine cu Sine, când ajunge să înţeleagă suprema neiertare, să înţeleagă opoziţia, punerea faţă-n faţă într-o tensiune a dominării, a cultului pentru câştig, victorie, control total… când omul înţelege că ceea ce respinge vine înapoi înspre el cu cel puţin aceeaşi măsură a forţei cu care-a fost respins… când reuşeşte să aplice Legea Iubirii, pe care Iisus Hristos a exprimat-o frumos, înţelept şi simplu prin „porunca” de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, atunci omul se face OM.

Mi-a amintit de curând o doamnă despre momentul de revelaţie pe care l-a trăit când m-a auzit spunând: “Orgoliul cel mare se arată în neiertarea de sine. Când nu te poţi ierta pe tine însăţi, înseamnă că te pui mai presus de Dumnezeu.” Aceasta este trufie chiar şi atunci când înţelegi că ai greşit “în faţa” lui Dumnezeu greşind faţă de una dintre expresiile sale.

Neiertându-ne pe noi înşine, nu-i putem ierta nici pe alţii, nu ne putem iubi pe noi, în concluzie nici pe alţii, nici pe Dumnezeu … care este în toate şi în toţi, indiferent de culoarea pielii, locul naşterii, alcătuirea corpului, mediul cultural, religios, spiritual şi alte etichete!

Daniela Marin

Ilustraţia grafică a Caietului Dariei precum şi coperta cărţii poartă semnătura unei alte tinere foarte talentate:  Irina Maria Gănescu!

Şi astfel ȋnchei acest prim articol despre Eternul Spectator şi NOI ȋn secolul XXI – Volumul 2.

coperta-noi-in-sec-xxi2

Pe data viitoare!

2 thoughts on “Pregatiri pentru Eternul Spectator – NOI in secolul XXI – Volumul 2

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Introduceti adresa de email pentru a va abona la gandurile noastre :)

Recent Posts: daniela maria marin

Pentru Gyuri – 1

Mi-am zis că trebuie să aştept cele 40 de zile în care sufletul eliberat din corp încă mai are lucruri de rezolvat. Pentru el, pentru sufletul lui, s-aştept. Şi poate şi să-mi găsesc o stare mai… de mijloc. Până acum m-am perindat prin multe stări, dar cel mai greu este să fii între apatie şi […]

Acum un an sau 10 zile înainte de 23 septembrie

Mai sunt 10 zile până când 4×4 personaje se va juca din nou! Ne este dor de acest spectacol şi nu doar nouă, membrilor echipei acestui spectacol. Îmi displace şi mi-a displăcut întotdeauna limbajul de lemn, acele stereotipuri pe care le asimilăm din mediul înconjurător deoarece credem că aşa ne vine mai uşor să ne […]

Taximetristul

-Ah, uite-aici un taxi! E ok dacă te las aici? – Da, sigur, mulţumesc! Te pup! – Şi eu te pup! Îmi pare rău că nu te pot duce până acasă, dar… – Te rog, nu ai de ce să-ţi pară rău. E ok. Pa! Schimbul de locuri dintr-o maşină în alta îi păru chiar […]

Teatrul Spiritual: Teatrul Spiritual

E Gyuri cu Inima de aur

E Gyuri cu Inima de aur

<<Desenul a fost facut de Mara sa ne bucuram ca Gyuri n-a murit-cam asta e traducerea. “E Gyuri cu Inima de aur sa-si lumineze drumul spre Pamant sa-si reia toata viata sa traiasca tot cu Inima de aur!”-asta mi-a spus Mara sa scriu.>>

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

Începem, încheiem, iar începem… sau pur şi simplu continuăm! Continuăm să prezentăm spectacole şi în această stagiune. Primul, în 23 septembrie, ora 20:15, la Teatrul de Artă Bucureşti – 4×4 personaje. Din octombrie veţi putea revedea şi Mes, Revelion cu Dumnezeu,  Repetiţie în Casa Inimii şi, sperăm că şi Eternul Spectator. Pentru noiembrie avem o […]

Revelion cu Dumnezeu

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba asta rămâne să descopere spectatorul, fiecare după cum este dispus sau predispus.

Blogul lui Ioan Gyuri Pascu: blogul lui gyuri

Toamna şi teatrul

Ar trebui să se ivească de undeva şi entuziasmul toamnei. Aşa molcomă şi cu tendinţe depresive cum e, uşor prea plină de ea însăşi şi de roadele ei, toamna este clar un personaj feminin. O divă cu … Source: Toamna şi teatrul

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba a… Source: Revelion cu Dumnezeu

Mes la repetiţia din 10 iunie

“Mes” se repetă.  Câteva fotografii de la repetiţia din 10 iunie. Am stabilit şi avanpremiera: Joi, 30 iunie, 2016. Tot la Teatrul de Artă. Ora 20:30. Fotografii de Mihaela Tolan   Madalina Ig… Source: Mes la repetiţia din 10 iunie

Daria Ganescu: DARdeDARia

NumeroAtelier – Bunăstarea familială și socială. Exprimarea de sine

Bunăstarea nu se masoară numai în bani sau alte posesiuni materiale, ci și în calitatea relațiilor noastre. Modul în care relaționăm cu cei de lângă noi și cu lumea, în general, ne aduce bunăstare sau dimpotrivă. Întreaga noastră existență este compusă, de fapt, din relații. Relația cu noi înșine, relația cu membrii familiei, cu partenerii […]

( No Title )

NumeroAtelier – Voința și Autonomia financiară

Ne dorim, visăm și chiar ne străduim să ne oferim nouă și familiei noastre un nivel de trai civilizat. Uneori, însă, ceva stă intre planul nostru și rezultatul dorit. Pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg Încercăm să învățăm de la alții cum să ne planificăm viața, cum să ne […]

%d bloggers like this: