Genialii autisti ai secolului XXI

Leave a comment

November 6, 2013 by daniela marin

Sa ne deschidem mintile noi, in primul rind! Noi suntem mai degraba captivi in inchisoarea mintii sociale. Sa intelegem mesajul autismului, din ce in ce mai prezent si in Romania, nu ca pe o boala, ci ca pe o calitate, asa cum spune unul din copiii intervievati aici:

http://www.antena3.ro/romania/tara-mintilor-captive-sunt-capabili-de-performante-inimaginabile-dar-romania-ii-condamna-la-un-trai-chinuitor-233522.html

In avanpremiera cartii “Esenta autismului”, de William Stillman, ce urmeaza sa apara pina la sfirsitul lunii noiembrie (Editura Cartea Daath), va ofer un fragment din introducerea cartii:

“Lumea are nevoie de autism. Sunt convins de asta. Lumea are nevoie de autism acum, mai mult decât oricând. Nu mă credeţi? Priviţi în jurul vostru… uitaţi-vă de aproape şi cu atenţie. Reflectaţi la sensibilizarea opiniei publice mondiale. Gândiţi-vă la apelul la acţiune pe care l-am primit, în vremurile noastre, la scară mondială, prin intermediul calamităţilor naturale devastatoare şi a atacurilor teroriste internaţionale, care au stârnit subit un „delir” al nivelului de comunicare online, un vitezometru creştin care măsoară rapiditatea cu care lumea se îndreaptă spre momentul adevărului. Cultura populară a diminuat atât de mult importanţa conduitei etice, încât filmele şi programele difuzate la televizor ne-au desensibilizat la tot ce ţine de sex, violenţă şi limbaj abuziv, până în punctul în care nu ne mai putem întinde fiindcă ni se termină plapuma, cum spune proverbul. Filme precum Saw şi continuările sale, Wolfcreek, The Devil’s Rejects, Turistas şi Hostel au dat naştere unei francize pornografice: fiinţe umane care mutilează alte fiinţe umane cu o ardoare sadică şi o descriere detaliată absolut inutilă a scenelor de tortură. Să nu uităm nici comportamentul vedetelor – pe care am ajuns să-l tolerăm şi să-l considerăm ca fiind acceptabil -, cu „deviaţiile vestimentare”, manifestările de ură rasială şi comportamentul lor sordid. Cartea de faţă a fost scrisă într-o perioadă de conflict armat, însă ştirile din acea perioadă reflectau cu predilecţie comportamentul iresponsabil al unor persoane publice. Pentru fărădelegile comise, responsabilitatea făptuitorilor este minimă şi are repercusiuni puţine, ei putând chiar fi recompensaţi „post-factum”. Mai mult decât atât, majoritatea emisiunilor de la posturile de televiziune tip „reality” se bazează pe prezentarea de pasiuni carnale, lăcomie, manipulare, înşelăciune şi încercarea de a obţine cu orice preţ frumuseţea fizică. Această otravă culturală ne-a anesteziat până în miezul fiinţei noastre.

Credeţi, poate, că oamenii nu imită ceea ce văd? Un articol recent publicat de Associated Press, avansează ideea că în prezent se manifestă o încălcare drastică a regulilor de comportament civilizat, mitocănia şi lipsa de moralitate fiind în creştere. Corupţia din sânul corporaţiilor a dat naştere la lipsa de loialitate a angajaţilor. Comunicarea prin e-mail a dus interacţiunile pasiv-agresive pe noi culmi. Congresul naţional din 2006 pe tema infracţiunilor comise cu violenţă a conchis că „infracţionalitatea revine” pe cai mari. USA Today a citat recent o statistică a FBI din care rezulta o creştere cu 94% a atacurilor ostile îndreptate spre persoanele cu dizabilităţi de dezvoltare. Zilnic se relatează despre cazuri de „furie la volan”. Fenomenul „happy slapping” a devenit ultima ţăcăneală la modă: o persoană acostează o victimă inocentă, o pălmuieşte, iar un complice filmează atacul cu telefonul mobil şi îl postează pe internet, ca să fie văzut de toată lumea. Numărul pedofililor care îşi urmăresc victimele prin internet creşte nestăvilit, iar pornografia infantilă este din ce în ce mai brutală, imaginile cu conţinut violent fiind de patru ori mai numeroase decât în 2003. Americanilor li se insuflă o mulţumire de sine artificială şi devin orbi la încălcările mârşave ale drepturilor fundamentale ale omului ce au loc peste tot în lume şi de care se fac vinovaţi dictatori megalomani. În schimb, comportamentul egocentric şi interesat, fără nicio consideraţie faţă de ceilalţi, a devenit, pare-se, norma. Şi-a făcut apariţia un „complex mesianic”; ne-am transformat într-o societate narcisică înclinată spre satisfacerea nevoilor proprii, fiindcă „totul se reduce la mine”. Cei care nu respectă acest deziderat sunt percepuţi ca inamici. Şi când ne gândim că persoanele autiste sunt acelea definite, printre altele, sub aspect clinic, prin lipsa empatiei şi a reciprocităţii sociale!

La începutul anului 2007, Centrul pentru controlul şi prevenirea maladiilor şi-a revizuit statisticile pentru autism de la incidenţa anterioară, de 1 din 166 de copii (care exclude nenumăraţi adulţi neînregistraţi), în prezent reieşind că incidenţa la nivel naţional este de aproximativ 1 din 150 de copii. Poate, însă, că o statistică inversată ne arată care este epidemia cea mai periculoasă: din 150 de indivizi, 149 sunt „normali” sau neurotipici! Avem atâta nevoie de persoane cu autism şi alte diferenţe de dezvoltare, cu felul lor blând şi sincer de a fi, pentru a aduce lumii echilibru şi a ne concentra din nou atenţia pe ce este cu adevărat important! Poate că această idee are mai mult succes la părinţii care au fost nevoiţi să treacă printr-o transformare personală în urma diagnosticării copilului lor cu o astfel de maladie – părinţi care, altfel, ar fi căzut victimă complexului mesianic. O mamă mărturisea: „Eu cred că [autismul] m-a făcut să fiu mai modestă. Mă consider un părinte destul de bun şi mă descurc binişor cu tot ce ţine de asta; când ai de-a face cu autismul, însă, individualismul se reduce cu câteva trepte. Cred că autismul m-a ajutat să fiu mai tolerantă faţă de persoanele cu dizabilităţi. Nu pentru că înainte i-aş fi respins cu totul pe cei handicapaţi; acum, însă, gândesc mai mult în termenii a ceea ce oamenii sunt sau nu apţi să înfăptuiască.”

Au trecut vremurile în care părinţii se simţeau ruşinaţi şi se autoînvinovăţeau dacă aveau un copil cu autism, aşa cum subliniază o mamă care ne scrie: „Pentru mine, autismul a fost o provocare, nu o înfrângere.” O nouă evoluţie constrânge părinţii să-şi revizuiască viaţa, să-şi perceapă limpede propria transcendenţă şi să nutrească speranţe mai mari pentru viitor. Toate acestea sunt susţinute de cercetări precum „Studiul calitativ al schimbărilor survenite în sistemul de convingeri al familiilor cu copii diagnosticaţi cu autism sau sindromul Down”, un document care conchide: „Deşi părinţii s-ar putea agăţa de iluziile lor pierdute, în timp pot să apară adaptări pozitive sub forma unor viziuni diferite despre viaţă şi dizabilităţi, şi o apreciere a contribuţiei pozitive aduse de aceşti copii membrilor familiei lor şi societăţii în ansamblu. Experienţele trăite de părinţi arată cât de importantă este speranţa şi sesizarea oportunităţilor viitoare.”

Daniela Marin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Introduceti adresa de email pentru a va abona la gandurile noastre :)

Teatrul Spiritual: Teatrul Spiritual

90 de secunde din Teatrul Spiritual

90 de secunde din Teatrul Spiritual

Cum poţi cuprinde sute de ore în 90 de secunde?… Ore încărcate de pasiune, de iubire de teatru, de oameni… ore de muncă şi bucurie deopotrivă… ore, zile, nopţi, săptămâni, luni, ani… înghesuite în aceste 90 de secunde. Montaj video realizat de Mihaela Tolan. Muzica: Ioan Gyuri Pascu – Ce liberi am fi (Casa Inimii […]

Academia Martirilor

Academia Martirilor

În romanul lui Benoit Duteurtre, Fetiţa şi ţigara[1], o grupare teroristă autointitulată “Conştiinţa lui John Wayne” se hotărăşte să aducă o îmbunătăţire a imaginii terorismului căzut în banalitate, să înalţe calitatea actului terorist la rang de artă. “Ca răspuns la umilinţa pe care ne-o provoacă atâţia terorişti amatori, atâţia asasini fără credinţă sau lege, afirmăm […]

De azi într-o săptămână, adică pe 12 mai

De azi într-o săptămână, adică pe 12 mai

Pornind de la adaptarea după romanul Fetiţa şi ţigara al lui Benoit Duteurtre, adaptare scenică de Sorin-Lucian Ionescu, spectacolul I LOVE DEMOCRACY beneficiază de o echipă de inimoşi conduşi de bagheta regizorală a lui Andrei Bogdan Roşu. Mihaela Tolan este unul din aceşti inimoşi. Mulţumim, Mihaela, pentru teasere, filmări, fotografii… pentru tot! Mulţumim, de asemenea, […]

Blogul lui Ioan Gyuri Pascu: blogul lui gyuri

Toamna şi teatrul

Ar trebui să se ivească de undeva şi entuziasmul toamnei. Aşa molcomă şi cu tendinţe depresive cum e, uşor prea plină de ea însăşi şi de roadele ei, toamna este clar un personaj feminin. O divă cu … Source: Toamna şi teatrul

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba a… Source: Revelion cu Dumnezeu

Mes la repetiţia din 10 iunie

“Mes” se repetă.  Câteva fotografii de la repetiţia din 10 iunie. Am stabilit şi avanpremiera: Joi, 30 iunie, 2016. Tot la Teatrul de Artă. Ora 20:30. Fotografii de Mihaela Tolan   Madalina Ig… Source: Mes la repetiţia din 10 iunie

Daria Ganescu: DARdeDARia

19. 10. 2017

Câtă libertate de exprimare ar putea avea un elefant, într-un magazin de porțelanuri?

ATELIERUL de DAME – O călătorie către femeia autentică

De-a lungul istoriei s-a tot răspuns în fel și chip la întrebarea “cum trebuie să fie o femeie?”. S-au enunțat definiții, s-au creat reguli, ba chiar s-au pronunțat legi. Femeile s-au străduit (sau nu) să se supună acestora, fiind catalogate drept “cuviincioase” sau “necuviincioase”, după caz. Astfel au trecut de la “slujnica smerită” la “păpusa […]

18. 10. 2017

Daca ar fi să alegi: să îi salvezi sau să îi iubești pe ceilalți. Ce-ai alege?

%d bloggers like this: