Despre tineri si olimpiade

Leave a comment

April 8, 2013 by daniela maria marin

Întotdeauna “tinerii” au fost subiectul atenţiei critice şi scrutătoare, dacă nu chiar necruţătoare a celor “maturi” şi “cu responsabilitate”, deci “autoritate”.  Probabil că istoria se tot repetă şi se va repeta până când vom schimba unghiul corespondenţei şi al comunicării, poziţionându-ne la “primire” noi, cei maturi, şi punându-i pe ei, cei tineri, în locul de întâlnire a celor două drepte, în capul unghiului dăruirii.

Ascultând, recepţionând cu adevărat ceea ce au de împărtăşit cei proaspeţi şi nemurdăriţi (încă de experienţele repetitive), s-ar putea să ne eliberăm şi noi, dar mai ales, s-ar putea să nu îi mai încarcerăm pe ei între gratiile dogmaticii nefericirii. Materia asta se predă de prea multe secole!

Am însoţit-o, săptămâna trecută, pe fiica mea la Alba Iulia. Îmi doream oricum să vizitez acest oraş-cetate, mai précis Cetatea amintind de Decebal, Traian, austrieci şi maghiari, cavaleri templieri şi cine ştie câte alte subiecte interesante s-or fi adunat acolo. Ea, fiica, nu ştiu cât îşi dorea să viziteze acest oraş, dar a trebuit să ajungă în Alba Iulia pentru a participa la Olimpiada Naţională de Muzică. Nu ştiu dacă doar în ţara noastră, dar aici cu siguranţă arta se face greu, cu suferinţă, în nişte condiţii de multe ori aproape de necrezut. De la profesori la elevi şi de la elevi la părinţi, toţi sunt marcaţi de stress, de oboseală, de frig sau de prea cald, de lipsa unor instrumente cu adevărat potrivite şi partenere în a dovedi talentul şi munca tinerilor muzicieni.  Este incredibil cum se pot desfăşura lucrurile şi azi, în secolul XXI, la 23 de ani după ieşirea din comunismul declarat şi oficializat înainte de ‘89.

Pianul este un instrument scump, e adevărat. Şi care trebuie  întreţinut. Acordajul unui pian costă cel puţin 200 de lei. De unde să mai scoată organizatorii unui concurs de asemenea amploare bani să acordeze pianul măcar de două ori pe zi, când programul este strâns într-aşa un hal, încât profesorii din juriu trebuie să fie sigur nişte super eroi! Toată stima! Aceşti profesori trebuie să fie cu siguranţă nişte super eroi, cu super capacităţi!

Cu un program de la 9 dimineaţa la … cât o fi seara (şi în prima seară concursul s-a terminat după ora 22!!!) şi cu o singură pauză de o oră, pentru prânz, profesorii din comisiile acestei olimpiade merită Ei un premiu! Nu ştiu însă dacă îl vor primi vreodată. Este imposibil să asculţi program după program, elev după elev, mai mult de 12 ore, şi în condiţiile în care, de multe ori, repertoriile elevilor conţin acelaşi studiu  sau aceeaşi lucrare de Bach sau Chopin sau… Oricum, şi dacă nu s-ar repeta, de unde atâta putere şi claritate să fii atent pentru fiecare dintre cei 24 de elevi de clasa a IX-a şi a X-a programaţi toţi în aceeaşi zi, având fiecare un program de cel puţin 25 de minute?  Nici măcar o simplă şi neprofesionistă audiţie, aşa, pur şi simplu să ascultăm 12 ore de muzică clasică, cu o pauză de prânz de o oră, şi cu atenţia concentrată doar asupra muzicii… încercaţi şi vedeţi cât rezistaţi.

În timpul acesta, liceenii îşi au stresul lor, transformările lor. Presiunea creşte cu fiecare minut, emoţiile de asemenea. Un instrumentist nu cântă doar cu degetele, ci cu întreaga fiinţă. Mintea clară, echilibrul psihic, pacea interioară sunt absolut necesare pentru a putea etala ceea ce ai studiat zeci şi sute de ore înainte de a te urca pe scenă pentru 20 de minute sau mai mult. Ca şi sportivii, muzicienii petrec mii de ore de studiu, de concentrare, de acumulare de informaţii până să ajungă să fie recunoscuţi şi parţial răsplătiţi pentru talentul lor, pentru talentul pe care Dumnezeu l-a pus în ei. Pentru cei care nu ştiu, talentul este într-adevăr absolut important, însă pentru a-l putea arăta, pentru a-l manifesta în exterior, este nevoie de foarte multe ore de muncă, de studiu, iar asta este aproape neştiut şi chiar neinţeles de “spectatorul” venit a fi “servit” cu porţia de muzică, de artă… La fel se întâmplă şi cu actorii, cu pictorii, sculptorii, cu toţi cei înzestraţi cu duh artistic. Spectatorii nici nu trebuie să ştie câtă muncă se ascunde în spatele unei opere de artă. De ce? Nu ştiu. Poate o fi vreo cutumă pe undeva, ascunsă în fondul cultural strămoşesc, că dacă te-ai născut cu talent, atunci trebuie să-i serveşti pe ceilalţi, aceasta este contribuţia şi rolul tău în societate. În regulă, dar asta nu presupune ca artiştii să fie şi trataţi precum nişte “prestatori de servicii”. Istoria ne povesteşte că trubadurii, teatrul, muzica serveau pe la curţile regale fiind obligaţi să stârnească plăcerea in regii şi reginele timpului. De nu se intâmpla aşa, puteau fi chiar omorâţi.

Puţini interpreţi sau creatori de artă au avut şansa să nu trăiască o viaţă la limita subzistenţei. Destinul artistului este unul ce implică forţă şi putere. Pe amândouă, da, căci putere spirituală autentică se regăseşte într-un moment de autentică trăire artistică. Iubirea şi frumuseţea se împletesc cu forţa materiei, a fizicului antrenat, la fel cum se întâmplă şi la patinaj artistic, de pildă. Şi cât de uşor ne este să privim, să ne lăsăm încântaţi de graţie, de frumuseţe, dar şi cât de uşor ne poate fi să frângem aripile celor înzestraţi de graţia divină cu hrana zeilor, nectarul artei! De câtă putere şi forţă are nevoie un artist pentru a străbate jungla gândurilor noastre,  ce magie trebuie să stăpânească pentru a ne impresiona neuronii zburători bezmeticind printre plasele întinse de materia neiertătoare!

În ultimii 20 de ani au început să curgă pe pământ râuri-râuri de suflete astfel înzestrate, cu menirea de a aduce frumuseţea şi armonia Sunetelor, a muzicii printre pământeni, pentru a-i  ajuta să urce pe treptele către Bucurie, Pace, Iluminare, cele mai înalte trepte ale scării ce duce în Împărăţia Luminii, a Iubirii şi a Frumuseţii. Uşor, uşor, poate vor observa şi alţii, cei implicaţi în ordinea lumii, lucrurile acestea, poate vor înţelege că nu e posibilă întoarcerea din drum, că voia Cerului e asta şi nu alta, nu a unor lideri, indiferent cât de mari vor fi fiind dumnealor.

M-am bucurat când am auzit că fiica mea a luat premiu la olimpiadă, dar – fie ca mă credeţi sau nu, acesta este adevărul – nu m-am bucurat atât de mult pentru ea personal, cât pentru şcoala în care învaţă, pentru că ştiu că aceste premii contează mult in repartizarea bugetului pentru instituţia de învăţământ care dovedeşte astfel că e bună, că dascălii-i sunt buni, că produce valori pentru societate. Sistemul acesta pune prea multă presiune pe noi toţi. În loc să se creeze un cadru potrivit creşterii armonioase, elevilor li se creează (preponderent) un cadru al competiţiei pentru supravieţuire sau/şi dezvoltare. Astfel, concursurile ajung să crească sau să taie aripile tinerilor ce sunt oricum valoroşi, prin simpla lor existenta, pentru că ei sunt viitorul omenirii, indiferent dacă ne place sau nu cum cântă, cum vorbesc, cum se îmbracă, cum se poartă.

Iar Cetatea Alba-Iulia… da, uitasem. A fost preluată de o firmă privată care, cu bani europeni o restaurează, o modernizează, şi o pune în circuitul turistic european. Deja există un hotel de 5 stele în cadrul cetăţii, aşa că, azi -mâine vom auzi de turişti străini faimoşi ce închiriază totul pentru o noapte, o săptămână, o lună, un an, vom auzi de creşterea economică a firmei private, dar şi a restului oraşului lui Gyula, vom mai auzi…

Daniela Marin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Introduceti adresa de email pentru a va abona la gandurile noastre :)

Recent Posts: daniela maria marin

Pentru Gyuri – 1

Mi-am zis că trebuie să aştept cele 40 de zile în care sufletul eliberat din corp încă mai are lucruri de rezolvat. Pentru el, pentru sufletul lui, s-aştept. Şi poate şi să-mi găsesc o stare mai… de mijloc. Până acum m-am perindat prin multe stări, dar cel mai greu este să fii între apatie şi […]

Acum un an sau 10 zile înainte de 23 septembrie

Mai sunt 10 zile până când 4×4 personaje se va juca din nou! Ne este dor de acest spectacol şi nu doar nouă, membrilor echipei acestui spectacol. Îmi displace şi mi-a displăcut întotdeauna limbajul de lemn, acele stereotipuri pe care le asimilăm din mediul înconjurător deoarece credem că aşa ne vine mai uşor să ne […]

Taximetristul

-Ah, uite-aici un taxi! E ok dacă te las aici? – Da, sigur, mulţumesc! Te pup! – Şi eu te pup! Îmi pare rău că nu te pot duce până acasă, dar… – Te rog, nu ai de ce să-ţi pară rău. E ok. Pa! Schimbul de locuri dintr-o maşină în alta îi păru chiar […]

Teatrul Spiritual: Teatrul Spiritual

E Gyuri cu Inima de aur

E Gyuri cu Inima de aur

<<Desenul a fost facut de Mara sa ne bucuram ca Gyuri n-a murit-cam asta e traducerea. “E Gyuri cu Inima de aur sa-si lumineze drumul spre Pamant sa-si reia toata viata sa traiasca tot cu Inima de aur!”-asta mi-a spus Mara sa scriu.>>

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

Începem, încheiem, iar începem… sau pur şi simplu continuăm! Continuăm să prezentăm spectacole şi în această stagiune. Primul, în 23 septembrie, ora 20:15, la Teatrul de Artă Bucureşti – 4×4 personaje. Din octombrie veţi putea revedea şi Mes, Revelion cu Dumnezeu,  Repetiţie în Casa Inimii şi, sperăm că şi Eternul Spectator. Pentru noiembrie avem o […]

Revelion cu Dumnezeu

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba asta rămâne să descopere spectatorul, fiecare după cum este dispus sau predispus.

Blogul lui Ioan Gyuri Pascu: blogul lui gyuri

Toamna şi teatrul

Ar trebui să se ivească de undeva şi entuziasmul toamnei. Aşa molcomă şi cu tendinţe depresive cum e, uşor prea plină de ea însăşi şi de roadele ei, toamna este clar un personaj feminin. O divă cu … Source: Toamna şi teatrul

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba a… Source: Revelion cu Dumnezeu

Mes la repetiţia din 10 iunie

“Mes” se repetă.  Câteva fotografii de la repetiţia din 10 iunie. Am stabilit şi avanpremiera: Joi, 30 iunie, 2016. Tot la Teatrul de Artă. Ora 20:30. Fotografii de Mihaela Tolan   Madalina Ig… Source: Mes la repetiţia din 10 iunie

Daria Ganescu: DARdeDARia

NumeroAtelier – Bunăstarea familială și socială. Exprimarea de sine

Bunăstarea nu se masoară numai în bani sau alte posesiuni materiale, ci și în calitatea relațiilor noastre. Modul în care relaționăm cu cei de lângă noi și cu lumea, în general, ne aduce bunăstare sau dimpotrivă. Întreaga noastră existență este compusă, de fapt, din relații. Relația cu noi înșine, relația cu membrii familiei, cu partenerii […]

( No Title )

NumeroAtelier – Voința și Autonomia financiară

Ne dorim, visăm și chiar ne străduim să ne oferim nouă și familiei noastre un nivel de trai civilizat. Uneori, însă, ceva stă intre planul nostru și rezultatul dorit. Pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg Încercăm să învățăm de la alții cum să ne planificăm viața, cum să ne […]

%d bloggers like this: