Din “Caietul Iarinei”

1

December 2, 2012 by daniela maria marin

 

Fragmente din „Caietul Iarinei”

Viaţa mea ar trebui să fie viaţa mea. Să-mi aparţină cumva. Dar observ că, de fapt, sunt atâtea în jurul meu care îmi influenţează viaţa. Gândurile mele nu sunt chiar ale mele, sunt obligată să suport gândurile altora ce năvălesc din televizor, din clasă, din filme şi cărţi, de peste tot în capul meu. Până la urmă, ce este viaţa?…

Viaţa este o proiecţie. După cum spune un vechi proverb: Aşa cum îţi aşterni, aşa dormi. După atâtea mii de ani, ne-am obişnuit cu lumea asta, cu regulile astea, cu viaţa asta, încât nu ne mai putem imagina altceva, şi chiar dacă încercăm, ajungem să creăm ceva asemănător, pentru că nu intrăm înăuntrul nostru să căutam adevărul, nu privim mai departe de orizont. De asta, într-o bună zi, vreau să merg în spaţiu, pentru că acolo nu există orizont, pur şi simplu vezi în infinit.

Din păcate suntem orbiţi de aceste legi,definiţii, tradiţii, tabieturi, obiceiuri,  şi nu mai putem vedea dincolo de ele. Poate dacă, încet-încet, ne deschidem mintea şi ȋncercăm să îndepărtăm aceste lucruri, să rupem tiparele, poate aşa copiii copiilor noştri sau copiii lor ş.a.m.d. – ca să fiu ȋn ton cu moda –  vor putea schimba acest mediu, această obişnuinţă, felul ăsta de a gândi, vor putea schimba realitatea şi vor vedea dincolo de iluzie. Cine ştie? Poate, dacă ne trezim suficient de repede, vom reuşi şi noi acest lucru.  Nici măcar nu cred că este foarte greu. Îţi trebuie curajul de a-ţi recunoaşte drepturile tale. Dreptul de a te ȋndoi de ceea ce pare a fi clar şi ȋn conformitate cu legea. Dreptul de a căuta propria-ţi viziune, dreptul de a fi tu, pe scurt, dreptul de a… căuta. Ceea ce luăm de bun sau de bună, ceea ce suntem ȋnvăţaţi de părinţi, de profesori, de filozofi şi de cercetătorii ȋn domeniile ştiinţelor este mereu prezent ȋn spatele comportamentului nostru faţă de lume, ȋn spatele viziunii noastre despre viaţă, ȋn spatele viitorului nostru… sau, mai precis, la baza lui. Şi, uneori, deşi simţim că nu e corect, că nu e bine, că nu e folositor, noi, ca şi copii, ne dărâmăm singuri visele, ori proiecţiile noastre despre viaţă pentru că… „nu avem ce face! Nu putem schimba nimic!” Dar de ce să nu putem schimba? Şi ideea asta este tot o povaţă de la bunici, părinţi etc.

Dacă proiecţiile lui Jules Verne au devenit realitate, dacă ceea ce şi-a imaginat, scriind faimoasele sale cărţi, a putut deveni realitate, atunci, de ce n-ar putea deveni realitate şi proiecţiile altor oameni… sau, poate că au şi devenit?…. Or fi oare şi predicţiile şi profeţiile despre 2012 tot aşa? Poate că există undeva, un fel de filtru care selectează ceea ce este bun şi folositor vieţii din fiecare proiecţie. Poate că Dumnezeu veghează ȋn felul acesta, lăsând să devină realitate ceea ce este de folos?… O fi de folos şi zguduirea asta, aşa cum a fost de folos şi războiul mondial?…

…………………………….

Până la urmă este vorba de emoţiile interioare, despre ceea ce simţim înăuntrul nostru din tot ceea ce se întâmplă în afară. E vorba despre timp ca expresie, ca unitate de măsură a vieţii. Dar oare viaţa este doar timp? Timpul este unitatea de măsură şi evaluare a vieţii mele? N-aş prea crede.

“Orice zi este o mică viaţă – orice deşteptare şi sculare o mică naştere, orice dimineaţă o mică tinereţe, orice culcare şi adormire o mică moarte.”  – Arthur Schopenhauer

Hmmm… oare câte vieţi am trăit până acum? 15 ani x 365 de zile =  5475 la care mai adaug 4 zile pentru anii bisecţi, îmi dă 5479 de zile-vieţi aproximativ. Wow! Aşa parcă mai merge! Sună mult! Ce păcăleală!…  “

“Viaţa cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor – prezentul este un interludiu… un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim.” – Eugene O’Neill

Într-un fel, are dreptate. Mă trezesc dimineaţa pentru că m-am culcat seara şi am în faţa mea o zi, un viitor. Prezentul clipei în care mă trezesc este singurul prezent. După ce încep să acţionez, cel puţin atunci când este perioada de cursuri, de fapt mă mişc în viitor, în perspectivă. Am de făcut tema la fizică pentru că azi voi avea, la un moment dat, ora de fizică. Am de studiat la pian pentru că în curând voi avea examenul de pian. Dacă nu ar exista acest viitor – e-adevărat, foarte apropiat – cu obligaţiile lui, aş face ce mi-aş dori să fac. Aş termina, de exemplu, să joc un anumit joc pe calculator, apoi m-aş întreba: acum ce vreau să fac? Sau ce am nevoie să fac. Unul după altul, paşii aceştia mi-ar alcătui prezentul care ar umple viitorul pe care îl aveam ȋn faţa mea când m-am trezit din somn. Viitorul ar deveni cu adevărat inclus în prezent şi nu ar mai reprezenta o spaimă, o idee, o nebuloasă. Când mă gândesc la viitor, câteodată parcă văd imaginea aceea spiralată a deplasării fronturilor de aer la emisiunea despre vreme. Iar când aud întrebări de genul “ce vrei să faci cu viaţa ta, ce vrei să te faci când te faci mare”… Oh, asta chiar este o întrebare pe care adulţii ar trebui să facă cumva să o şteargă din vocabularul lor!

………………………..

La începutul călătoriei ne dorim să ajungem undeva, să fim cineva, iar la sfârşitul ei ne dorim să rămână ceva din ceea ce suntem şi după ce nu vom mai fi. Să lăsăm urme. Oare de ce? Ca să avem unde ne întoarce? Ce suntem noi, Hansel şi Gretel? Casa noastră este Aici, pe Pământ? Aici trebuie să ne întoarcem mereu? Doar aici?… Boring!

…………………………

Eu cred că fiecare om are un cântec al lui. Asta face să poată intra în rezonanţă cu alt om, cu alţi oameni şi uite-aşa, ca-ntr-o orchestră, omenirea cântă o simfonie.

……………………………..

“Lumea nu va fi distrusă de cei ce fac rău, ci de aceia care doar îi privesc şi refuză să intervină.” – Albert Einstein

…uau, uite de la ce am pornit şi la ce am ajuns. Dar dacă aţi citit ce am scris, poate nu a fost degeaba. Şi, dacă tot credeţi ȋn sfârşitul lumii în anul 2012, spuneţi şi voi că este pe 26, 27, 28, 29 decembrie, în niciun caz pe 21 decembrie sau ȋnainte de Crăciun. Totuşi, dacă tot se termină lumea, să se termine frumos, ca ȋntr-un film american (J) . 

One thought on “Din “Caietul Iarinei”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Introduceti adresa de email pentru a va abona la gandurile noastre :)

Recent Posts: daniela maria marin

Pentru Gyuri – 1

Mi-am zis că trebuie să aştept cele 40 de zile în care sufletul eliberat din corp încă mai are lucruri de rezolvat. Pentru el, pentru sufletul lui, s-aştept. Şi poate şi să-mi găsesc o stare mai… de mijloc. Până acum m-am perindat prin multe stări, dar cel mai greu este să fii între apatie şi […]

Acum un an sau 10 zile înainte de 23 septembrie

Mai sunt 10 zile până când 4×4 personaje se va juca din nou! Ne este dor de acest spectacol şi nu doar nouă, membrilor echipei acestui spectacol. Îmi displace şi mi-a displăcut întotdeauna limbajul de lemn, acele stereotipuri pe care le asimilăm din mediul înconjurător deoarece credem că aşa ne vine mai uşor să ne […]

Taximetristul

-Ah, uite-aici un taxi! E ok dacă te las aici? – Da, sigur, mulţumesc! Te pup! – Şi eu te pup! Îmi pare rău că nu te pot duce până acasă, dar… – Te rog, nu ai de ce să-ţi pară rău. E ok. Pa! Schimbul de locuri dintr-o maşină în alta îi păru chiar […]

Teatrul Spiritual: Teatrul Spiritual

E Gyuri cu Inima de aur

E Gyuri cu Inima de aur

<<Desenul a fost facut de Mara sa ne bucuram ca Gyuri n-a murit-cam asta e traducerea. “E Gyuri cu Inima de aur sa-si lumineze drumul spre Pamant sa-si reia toata viata sa traiasca tot cu Inima de aur!”-asta mi-a spus Mara sa scriu.>>

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

23 septembrie…pur şi simplu continuăm!

Începem, încheiem, iar începem… sau pur şi simplu continuăm! Continuăm să prezentăm spectacole şi în această stagiune. Primul, în 23 septembrie, ora 20:15, la Teatrul de Artă Bucureşti – 4×4 personaje. Din octombrie veţi putea revedea şi Mes, Revelion cu Dumnezeu,  Repetiţie în Casa Inimii şi, sperăm că şi Eternul Spectator. Pentru noiembrie avem o […]

Revelion cu Dumnezeu

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba asta rămâne să descopere spectatorul, fiecare după cum este dispus sau predispus.

Blogul lui Ioan Gyuri Pascu: blogul lui gyuri

Toamna şi teatrul

Ar trebui să se ivească de undeva şi entuziasmul toamnei. Aşa molcomă şi cu tendinţe depresive cum e, uşor prea plină de ea însăşi şi de roadele ei, toamna este clar un personaj feminin. O divă cu … Source: Toamna şi teatrul

Revelion cu Dumnezeu

Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba a… Source: Revelion cu Dumnezeu

Mes la repetiţia din 10 iunie

“Mes” se repetă.  Câteva fotografii de la repetiţia din 10 iunie. Am stabilit şi avanpremiera: Joi, 30 iunie, 2016. Tot la Teatrul de Artă. Ora 20:30. Fotografii de Mihaela Tolan   Madalina Ig… Source: Mes la repetiţia din 10 iunie

Daria Ganescu: DARdeDARia

NumeroAtelier – Bunăstarea familială și socială. Exprimarea de sine

Bunăstarea nu se masoară numai în bani sau alte posesiuni materiale, ci și în calitatea relațiilor noastre. Modul în care relaționăm cu cei de lângă noi și cu lumea, în general, ne aduce bunăstare sau dimpotrivă. Întreaga noastră existență este compusă, de fapt, din relații. Relația cu noi înșine, relația cu membrii familiei, cu partenerii […]

( No Title )

NumeroAtelier – Voința și Autonomia financiară

Ne dorim, visăm și chiar ne străduim să ne oferim nouă și familiei noastre un nivel de trai civilizat. Uneori, însă, ceva stă intre planul nostru și rezultatul dorit. Pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg Încercăm să învățăm de la alții cum să ne planificăm viața, cum să ne […]

%d bloggers like this: